Unde ești tu este o piesă emoționantă, despre o dragoste neîmplinită, subiect cu care rezonează majoritatea ascultătorilor. Indiferent de căutările celor care aud această melodie, Jean Gavril a ales cea mai potrivită combinație între linia melodică și versurile piesei, pentru ca aceasta să fie alegerea potrivită din căștile oamenilor. Povestea piesei Unde ești tu este una destul de profundă, pe care mulți nu o știu, însă pe care o veți descoperi în următoarele rânduri.
O piesă despre o relație de dragoste la distanță, transformată în iubire de o viață
Începuturile unei relații sunt întotdeauna frumoase, cu fluturi în stomac și momente absolut unice, însă ce te faci atunci când marea iubire pleacă la sute de kilometri distanță de tine? În acel moment, treci de la agonie la extaz, iei un pix în mână și îți scrii gândurile care îți macină inima.
Unde ești tu spune povestea oricărui cuplu la început de drum și scoate în evidență greutățile pe care mulți le întâlnesc atunci când în calea iubirii sunt puse câteva hopuri. Este o piesă sensibilă, dar ritmată, pe care Jean Gavril a scris-o în urmă cu doi ani, inspirat fiind de perioada de 4 ani în care a avut o relație la distanță cu iubita sa Bianca, care i-a devenit între timp soție.
„Am făcut o coregrafie pentru prima oară în viața mea”
Pentru clip, artistul a ales să colaboreze cu regizorul Răzvan Leucea, cu care a mai lucrat și în trecut. Împreună cu coregrafa Luana Chebeleu, Jean Gavril, artist al casei de discuri Roton, și-a spus povestea prin intermediul mișcărilor trupului. Cei doi au stat o săptămână în sala de dans pentru a realiza o coregrafie cât mai complexă.
Versuri transpuse în mișcări, emoție redată prin dans și trăiri cu care toți putem rezona, toate acestea reprezintă ingredientele clipului piesei Unde ești tu. Nostalgia este și ea un element important al clipului: protagoniștii rememorează prin intermediul unor imagini mentale amintirile care i-au unit.
Totuși, pentru a înțelege cu adevărat emoția din spatele acestei combinații de piesă și clip, trebuie să îți pui căștile în urechi și să privești clipul cu inima deschisă.
Bianca, o sursă constantă de inspirație
Jean Gavril a avut întotdeauna o muză, aceasta fiind nimeni alta decât iubita sa, Bianca, care între timp i-a devenit soție și mamă a fetiței sale, Eva. Povestea celor doi este despre sinceritate, provocări și pasiune. O poveste de dragoste care a depășit orice greutate de pe parcursul vieții.
Cei doi s-au cunoscut în timpul liceului, în clasa a 9-a, Jean descriind acel moment ca „ dragoste la prima vedere”. Cu toate că a simțit că Bianca este sufletul său pereche, Jean nu a făcut niciun pas spre cea care avea să îi devină soție câțiva ani mai târziu. Asta până în clasa a 12-a, când a aflat că Bianca avea să plece în următorii 4 ani la facultate în Anglia. Cei doi au început ușor, ușor să construiască bazele relației și, în ciuda distanței, Jean și Bianca au rezistat, demonstrând cât de puternică este iubirea lor.
Drumul a fost lung și anevoios, căci, cei doi se vedeau doar 3 zile o dată la 3 luni, timp în care voiau să profite de fiecare moment. Deși lumea nu le dădea nicio șansă, Jean și Bianca au dovedit că dragostea adevărată învinge tot. După ce și-a terminat studiile în Anglia, Bianca s-a întors în țară și s-a mutat imediat cu marea sa iubire. După aproape 10 ani de relație, Jean Gavril și Bianca au devenit și părinți.
Ce înseamnă Bianca pentru Jean
Jean Gavril o descrie pe Bianca drept sufletul său pereche. Artistul spune despre soția sa că, deși este opusul său, reușește să-l completeze perfect.
„Este o femeie excelentă, de la care am învățat foarte multe lucruri și, mare parte din ce este Jean astăzi, i se datorează ei. Suntem complementari. Ea îmi este cel mai bun prieten și cel mai bun partener de viață”, spune Jean Gavril.
Relația celor doi a fost mereu una frumoasă și deosebită, iar momentul în care Jean și-a dat seama că Bianca este aleasa inimii sale și a cerut-o de soție, a fost unul cu totul special. Cei doi s-au logodit în Anglia, acolo unde Bianca studia, însă făcea dansuri de performanță și participa la competiții cu mari dansatori. Încrezător în sine, Jean și-a luat inima-n dinți și a vrut să întrerupă competiția și să o ceară pe Bianca, însă curajul i-a dispărut atunci când a văzut mulțimea de oameni care era prezentă la gală.
Așadar, a amânat momentul. După terminarea concursului, cei doi s-au întors la hotelul unde erau cazați și au început să se pregătească pentru gala competiției. Bianca era stresată că vor pierde trenul spre gală și într-un moment de panică, a răsturnat cutia cu bijuterii. „Încearcă asta”, au fost cuvintele lui Jean, romantice și timide. Bianca a încercat, iar de atunci poartă pe deget inelul.
Jean, un tânăr constănțean cu speranțe de rockstar
În clasa întâi a primit prima sa chitară cu care a câștigat mai multe concursuri de-a lungul timpului. Această primă chitară i-a deschis perspectivele în ceea ce privește muzica și l-a făcut să-și dorească o carieră, să bucure oameni cu piesele lui și implicit, să se bucure și el. Totuși, prima dată când s-a apucat serios de muzică a fost la liceu, când a făcut parte dintr-o trupă de cover-uri, în Constanța.
White Nights Band a fost primul lui contact real cu publicul, cu bucuria de a fi pe scenă, de a cânta din suflet. Și totuși, la un moment dat, viața l-a purtat pe alte drumuri și a hotărât să-și încerce norocul la București.
În timpul liber scrie poezii la mașina de scris
Un artist complet și complex, care rezonează în mod deosebit cu muzica rock, dar care spune că nu o să își pună niciodată o limită când vine vorba de muzică. Născut în Constanța, Jean a descoperit muzica încă de mic, din momentul în care a primit prima sa chitară. De atunci și până acum, artistul a evoluat constant, și-a depășit limitele și a învățat să facă muzică astfel încât să ajungă la inimile oamenilor.
Primele lui hituri, Totul sau nimic, Tocuri sau Fată, bea cu mine, i-au adus repede notorietate. Mai mult, a patra piesă lansată, Oh, Ramona, a fost melodia oficială a filmului românesc de comedie romantică cu același nume.
Timpul liber şi-l dedică tot artei, scriind poezii şi versuri la maşina sa de scris. Pe lângă asta, se joacă cu aparatul de fotografiat, realizează navomodele, îl citeşte pe Marchizul de Sade şi ascultă muzică: de la Led Zeppelin la The White Stripes şi de la Paolo Nutini la Green Day.
